Folosim cookie-uri pentru a ne asigura că vă oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru.

Știri Dâmbovița De Top - Ziar Dâmbovița - Târgoviște - StiriLaFix DB
Facebook

Medicina defensivă în spitale. De teama de malpraxis intervențiile ajung să fie amânate, tratamentele superficiale, evitarea unor proceduri, diagnostic întârziat

medicina defensiva

Medicina defensivă și-a făcut loc de câțiva ani în spitalele din România. Teama de erori, de a fi judecat, de acuzații de malpraxis și uneori chiar comoditatea fac parte din tabloul medicine defensive.

Termenul este definit astfel:

Medicina defensivă se referă la un ansamblu de practici medicale destinate să evite în viitor, posibilitatea unor acuzații de malpraxis. Prin aceste practici, recomandările de investigații sau tratamente nu sunt neapărat cele mai bune opțiuni pentru pacient – spre beneficiul acestuia, ci au funcția principală de a proteja medicul împotriva potențialului reclamant – pacientul și, de a evita răspunderea.

 

Mai exact, dintr-o prudență dusă uneori la extrem, pe fondul celor menționate mai sus, medicii ajung să pună târziu diagnostic unui pacient. După serii întregi de analize, după ce îl trimit și la alți colegi pentru siguranță, după ce se epuizează toate variantele și uneori…prea târziu pentru pacient. Se întâmplă tot mai frecvent ca pacienții să fie pasați către alte spitale, din teama unor medici de a nu pune un diagnostic eronat și de a fi judecați, dar și dintr-o nesiguranță față de profesie.

Nu sunt cuvinte acuzatoare! Doar o realitate pe care chiar și medicii o recunosc. In general se regăsește în rândul medicilor tineri, cu mai puțină experiență și formați într-o societate în care cazurile medicale sunt zilnic subiect de știri.

Jean Popescu, medic chirurg, cu peste 26.000 de intervenții realizate de-a lungul carierei, format în școala veche, cu o experiență vastă și un bun cunoscător al sistemului de sănătate (a fost director al Spitalului Județean de Urgență din Târgoviște, director al Direcției de Sănătate Publică Dâmbovița, a înființat Casa de Asigurări de Sănătate Dâmbovița și deține și funcția de președinte al Colegiului Medicilor din Dâmbovița) a explicat în podcastul DIALOG LA FIX acest fenomen și faptul că salariile mari din sistem și schimbările din ultimii ani nu garantează succesul total al actului medical:

“Salariile mari nu rezolvă totul. Salariile mari au dus la practicarea medicine defensive. La acest factor se adaugă și riscurile și teama de eșecul actului medical”.

Continuarea în video:

YouTube video

 

 

Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților preciza recent despre medicina defensivă:

10155747 748331171867479 7599087737685610900 n
10155747 748331171867479 7599087737685610900 n
„Din experienta mea de peste 15 ani de cand activez in apararea drepturilor pacientilor si pilotarea acestora in sistemul de sanatate, as putea spune ca sunt cel putin 4 categorii principale de cauze ce determina medicul la o atitudine defensiva in activitatea sa medicala:
1. Teama de consecinte in cazul unor greseli/erori medicale datorate unui lant intreg de investigatii nesigure, a unei calitati nesigure ale materialelor sanitare, a lipsei de control in ceea ce priveste infectiile asociate actului medical sau de acces dificil la aplicarea unor tehnologii medicale cat mai sigure pentru pacient si nesiguranta in acoperirea daunelor printr-o asigurare accesibila si acoperitoare de malpraxis medical;
2. Teama de a fi judecat in piata publica de catre unii dintre colegi atunci cand se confrunta cu o gresala medicala, indiferent de cauza, uneori destainuita. De asemenea, lipsa de intelegere, de incurajare si de sprijin pentru depasirea situatiei;
3. Teama de acuzatii si consecinte in situatii de cazuri medicale limita, grave, complexe, abordate tardiv, cu risc de evolutie imprevizibila si imposibil de controlat pe parcursul evolutiei, pe fondul posibilului risc de comlicatii, cu sanse mici de evolutie favorabila sau, mai cu seama, de deces al pacientului. In multe situatii medicul este supus unor hartuiri pe termen lung in justitie, in presa si chiar atitudin violente verbal si fizic la usa cabinetului. Pacientul sau familia sa cred ca medicul sau unitatea medicala sunt Dumnezeu si pot rezolva orice situatie, desi in multe cazuri de reusita, medicul ramane un „Dumnezeu” al acestora;
4. Comoditatea, lipsa de asumare a cazurilor, neimplicarea in profesie si in intelegerea menirii acesteia, nepasarea, lipsa de empatie fata de colegi si pacienti, lipsa de interes si satisfactie materiala, reducerea capacitatii de munca din cauza unor afectiuni ale sanatatii”.
Distribuie articol

Citește și ...